Sunt bărbat? Da. Lucrez într-un call-center. Da, de 5 ani în puii mei!! Nici acum nu pot să cred că am rezistat atât şi totuşi...dacă reuşeşti să te adaptezi psihic, dacă eşti (foarte) rezistent la stres şi poţi să rămâi integru fără să pupi funduri, da se poate!
Bărbatul de call-center cred că se poate categorisi după limba vorbită în respectiva firmă. Mă voi lega doar de două categorii: cel italian şi cel francez, doarece nu aş dori să vorbesc pe lângă subiect. Fiind angajat la un call-center francez, în aceeaşi clădire se mai află şi un call-center italian.
Bărbatul italian de call-center, de exemplu, se află de obicei într-un număr destul de apropiat de partea feminină lucru care-l face mai volubil, "reuşind" adesea să-şi scoata caracterul la iveală. Motivul este de obicei evident. Instinctul de împerechere. Cu o femeie, colegă de muncă, sau cu un bărbat, coleg de muncă. Locul de fumat fiind comun, în faţa clădirii, se poate observa foarte uşor un comportament deviant.
Bărbatul italian de call-center iese adesea la ţigară coborând scările şi recitând din înjurăturile nou-învăţate în probabil cele câteva luni de plecat la cules măsline în Italia. Are de obicei un tatuaj clişeic pe gât sau pe brand, bineînţeles având un tricou-maiou ca să se vadă clar, în tot timpul afişând o atitudine de macho loco. Limbajul acestui specimen se apropie de multe ori cu cel al femeii italiene de call-center, utilizând expresii sub-urbane de genul (îmi cer scuze în avans pentru limbaj, însă doar reproduc): "fată, aseară iar ţi-ai tras-o-n fund?" "mânca-mi-ai p.la/p.zda" sau "sugi p.la" etc. Măcar să fi încercat să elucubreze în limba italiană, nu să îşi dea măsura non-valorii în limba română.
Mai sunt desigur şi câteva specimenele gay, care preferă de obicei compania femeilor, bărbaţii italieni de call-center fiind probabil (spre sigur) pentru ei atât de needucaţi şi de bădărani.
Bărbatul francez de call-center este de cele mai multe ori într-un număr mult mai mic decât femeile dintr-un call-center francez. Mulţi dintre ei se angajează iniţial pentru bani, apoi observând numărul considerabil al femeilor stau pentru femei, crezând că totul este lapte şi miere. Greşit! Dacă nu ştiaţi cum este iadul, intraţi şi aruncaţi o privire! Aceştia dacă văd că nu le pică nimic, după o perioadă mai scurtă sau mai lungă schimbă macazul. Mulţi dintre ei nu fac pur şi simplu faţă stresului şi nu reuşesc să-şi dezvolte atitudinea necesară pentru a supravieţui acolo.
Alţii sunt pur şi simplu gay sau probabil bi-sexuali. Unii dintre aceştia nu reuşesc să ducă o viaţă prea lungă în call-center-ul francez din cauza numărului scăzut de bărbaţi, aceştia fiind majoritar hetero. Şi bineînţeles că nu-şi pot călca pe mândrie să se ducă la colegii gay italieni pentru că bărbaţii macho loco italieni reuşesc să le strice imaginea şi amărâţilor minoritari. Sunt câţiva bărbaţi hetero care se efeminizează pe parcurs şi din păcate nu reuşesc să-şi dea seama de lucrul ăsta.
Alt tip de bărbaţi sunt cei care au lucrat în call-center-ul francez şi care şi-au găsit aici aleasa inimii lor. Sau măcar ei cred lucrul ăsta. Majoritatea...Nu! Toţi şi-au dat între timp demisia!! That's a fact! Şi nu, nu au fost puţini deloc. Cum ziceam, poate nu reuşeau să facă faţă stresului. Sau poate că acea competiţie între ei şi ele, alesele inimii lor, nu le convenea. Ce naiba, decât să existe discuţii în familie cu privire la faptul că unul nu şi-a luat prima, mai bine se lipseau de asta. Sau stai cât stai acasă împreună cu respectiva persoană, mai stai şi la birou 8 ore... Femeile poate că mă vor contrazice sub acest aspect, poate că nu. Unii dintre ei au plecat pentru că şi-au găsit ceva mai bun, în altă parte. Unii în altă ţară, pe bani mai mulţi. Bravo lor!
Şi mai sunt şi bărbaţii care pur şi simplu stau şi muncesc să le ia ăstora banii, bonusurile, minţile... În această categorie cred că mă încadrez şi eu, Florin, un tip normal, un geamăn aproape get-beget. Au trecut 5 ani de când m-am angajat la ei, 5 ani plini cu de toate. Relaţii, bucurii, decepţii profesionale, prietenii, mult stres şi multă prostie în jur, dar şi câteva persoane de calitate care probabil au fost liantul reuşitelor mele de orice fel şi a continuităţii mele. De fiecare dată am încercat să rămân integru, să nu pup funduri pentru favoruri şi să nu stau să mă milogesc. Poate că uneori am pierdut din cauza asta din punct de vedere material, dar măcar mi-am păstrat demnitatea şi principiile.
Să ne revedem cu bine!
