Femeia de call-center...

     Mă uit cu sictir de nenumărate ori la doar câteva din mirificele mele colege de muncă, până ajung în punctul de a mă sictiri de atâta sictir. Moment în care mă liniştesc, îmi văd de treaba mea, dar pe urmă le văd din nou şi sictirul revine asociat cu o oarecare stare de enervare, deşi în majoritatea timpului mă consider un tip liniştit şi calculat. Este ca un perpetuum mobile care mă scoate uneori din sărite.
     De 5 ani muncesc acolo, un call-center francez, timp în care am avut din totalul de colegi de muncă cam 90-92% colege de muncă, numărând un total de...câteva sute. Nu vreau să intru în detalii de ordin statistic, ci doar vreau să punctez că sunt destul de avizat în ceea ce priveşte Femeia. Cel puţin, mă voi referi strict la "femeia de call-center", nefiind câtuşi de puţin misogin, ci doar realist.
     Admit, sunt destule persoane care odată cu trecerea timpului reuşesc cu brio să facă faţă stresului şi caracterelor de tot felul existente pe metru pătrat într-un call-center. Sper să mă pot număra şi eu printre acele persoane...dar nu-mi place să vorbesc despre mine (vorbesc prostii, îmi place uneori dar nu acum, nu este momentul).
     Revenind, există însă fracţiunea majoritară a femeilor care lucrează de cel puţin 3-4 ani într-un call-center şi care, în loc să le vezi că se maturizează şi că-şi stabilesc priorităţi în viaţă parcă devin din ce in ce mai incoerente şi mai delirante, deşi sunt femei tinere în jurul vârstei de 25-30 de ani.
     Unele dintre ele s-au visat şi încă se mai visează pe postul de supervizor (cu vreo 2 excepţii) deşi nu au în primul rând calităţile mentale necesare pentru aşa ceva. Nu au în primul rând stabilitatea psihică necesară pentru ele însele, nu au integritate, nu au coerenţă în gândire şi au pretenţia absurdă de a gestiona oameni, de a gestiona situaţii limită. Cu toate astea, există dintre ele care au devenit de-a lungul vremii supervizori, însă au beneficiat de un noroc chior. Motive necunoscute. Caz închis din lipsă de probe!
     Nu am nimic personal cu astfel de persoane dacă însă ar da măcar dovada bunului simţ că se pot schimba pentru deblocarea şi evitarea situaţiilor conflictuale şi de stres pe care tot ele le provoacă fără motiv. Ştiu, sunt conştient că aducând aceste critici la suprafaţă pot fi acuzat de invidie (uite-l şi pe ăsta care se visează supervizor) sau misoginism. Nu, nimic mai greşit! Nu vreau funcţii sau să minimizez rolul femeii în societate pentru că să fim serioşi şi realişti, femeia ne-a luat faţa nouă bărbaţilor de ceva vreme iar acum noi bărbaţii trebuie să luptăm pentru egalitate. Da, bărbaţilor care citiţi acest articol, dacă voi credeţi că sexul tare suntem noi, vă înşelaţi amarnic. E dovedit că nu! Făcând o trimitere: "Femeile sunt numite - pe lângă sexul frumos - sexul slab. Însă un nou studiu relevă faptul că femeile sunt, în realitate, mai rezistente, făcând faţă infecţiilor şi altor boli, precum cancerul, mult mai bine decât bărbaţii." (sursa - descopera.ro)
     Aici însă am vrut să scot în evidenţă femeile cu un caracter urât şi mai mult decât dubios. Că tot veni vorba, sunt sătul de persoanele care se dau colege bune pe lângă tine şi pe la colţuri te bârfesc şi inventează nişte poveşti de zici că ele realizează de fapt ştirile de la ora 5, Pro TV. Mai lăsaţi-mă dracului de fabuliste care sunteţi! Hans Christian Andersen ar fi invidios pe imaginaţia de care daţi dovadă. Parol! Dacă bunică-ta ar fi Ţaţa Safta din Frumuşiţa de la care pornesc toate bârfele peste gard cu siguranţă ar fi fooooaarte mândră de tine! I-ar creşte inima, nu alta. Ei bine, ţin să anunţ aceste cucoane care iubesc bârfa şi răutăţile să-şi mai vadă de viaţa lor şi să depună cât mai repede cv-ul la CanCan si Click pentru că am auzit că se fac angajări. Este şansa voastră!
     Femeile măritate sau cele care urmează să se mărite ori visează cu ardoare la măritiş (majoritatea lor) zici că şi-au făcut un club al femeilor măritate. Da, este un club privat, îţi trebuie musai cartelă de acces, scanarea retinei, amprente şi tot tacâmul. Discuţiile sunt veşnic similare cu ale celor din categoria de mai sus, gen cancan, însă apar frecvent subiecte gen mâncare pentru soţ, curăţenie prin casă, cumpărături şi altele de acest gen. Într-un final nu tocmai depărtat se ajunge la mult aşteptatele discuţii despre noră pentru mama, telenovelele de pe toate posturile româneşti, x-factor, vocea româniei şi îţi apare în cap întrebarea logică: "Când puii mei mai aveţi timp şi pentru mâncare pentru soţ, curăţenie prin casă, cumpărături?" Sau mama soacră vă vizitează?...aşa mai des.
      Altă categorie aparte este cea a femeilor care ţin cură de slăbire... la muncă. Pentru că acasă rup frigiderul în două. Nu că aş fi fost eu la ele acasă să mă uit la gura lor când mănâncă. Doamne fereşte! Dar mă scuzi, când ţii acea cuuuură de ceva timp şi mai faci şi ceva mişcare nu ai cum naibii să nu slăbeşti. Am cazuri evidente la muncă de femei care chiar au ţinut cură şi au reuşit să slăbească destul de mult într-un timp relativ scurt. Aşa că mai lăsaţi-mă în pace cu vrăjeala voastră ieftină că organismul e de vină şi recunoaşte-ţi  odată! Vă place să mâncaţi. De toate. La orice oră. În orice cantităţi!
     Sfat: recunoaşteţi, dar nu puneţi în aplicare această dorinţă arzătoare pentru că aţi văzut cât de mari sunt femeile în SUA!
     Voi reveni ulterior şi cu un articol despre bărbaţii care lucrează într-un call-center. Pun pariu că doamnele si domnişoarele abia aşteaptă. Precizez de asemenea că acest articol a făcut referire la câteva femei măritate, la câteva femei care ţin cură de slăbire şi doar la câţiva dintre supervizorii care au fost şi care poate mai sunt, lucru care vreau să se înţeleagă foarte bine.
;-)
Să ne vedem cu bine!